...

Inecputul e intotdeauna dificil...am mai spus asta o data...
prima oara a fost neincapator de tradus in cuvinte, a fost ca o ploaie calda de vara, cu senzatii dumnezeiesti, cu fioruri si fluturi in stomac( ca cei ai indragostitilor) ;si asta datorita sentimentului suprem - la un "nivel superior-avansat" as putea spune - ce se exercita in toata puterea sa pe intreaga suprafata principala de sprijin...Iubirea. Era: singuratate, goliciune, plinatate, putere, feminitate, amor, inima arzand, trup transpirat, maini nesigure, maini pline de dorinta, buze insangerate...insangerat...pielea ta, pielea mea - aceeasi, priviri rapide pe sub pleoape ca sa nu trezesca visarea...visarile noastre , atingerea ca de gheata ce aducea cu sine cate un fior, si finalul profund de o liniste, liniste, liniste... in plinatatea senzatiilor posibile, in plinatatea trairilor irepetabile si irecuperabile... Si trezirea din vis. Minciuna, durere, suferinta, gol, gol, gol...
Gol... si albul paginii neumplut . Acum albul vietii neumplut ... si cand ma gandesc ca puteai sa-l umpli tu...Prea tarziu. Asta a fost IERI!