[CONTEMPORARY WORKS
]
Ieri, Azi, Maine...
...orice plecare are vocea unei jucarii care s-a defectat

Abia acum.Zambim.

12:52 Posted In Edit This 0 Comments »



nu mai stiu ce e important.
cred ca muzica e cea mai importanta.
nu am putea fara muzica.
nici eu.
nici tu.

Pentru viitor.

13:16 Posted In Edit This 0 Comments »

"Am ajuns sa cred ca fericirea
nu-i o treaba pentru pamânteni.
Si i-am spus cunoastere
unei brume zilnice, molipsitoare
care nu era de fapt decât nehotarâre."
(Felix Grande)


Dorinte.Imposibilitate.Nevralgie.IAR.
Stare de NU..NU..Nu sunt eu.
Incerc sa schimb...
Incerc sa merg, sa urc, sa urc, sa urc...tot mai sus.Stiu ca pot!
(P.S.E greu de una singura!)
Incerc sa schimb...
Vreau doar sa fiu fericita.
As fi fericita daca ar fi si ceilalti fericiti.
(P.S.Stiu ca TU esti fericit...ah, si TU...)
Inca iubesc(iubirea e complexa, iubesc in multe feluri:)
Da, asta chiar ma face sa fiu fericita.
Va multumesc!

Voi nu intelegeti

15:17 Posted In Edit This 2 Comments »

Există şi vocale interzise.
ai spus Da. am spus Da.
nimic nu se auzea în afară.
eram începători. eram în acordul simplu.

...după răspunsuri urmează alte întrebări
tot mai înecăcioase
ai spus Da. am spus Da

...timpul a plesnit zemos ca un pepene.

Confesiuni

14:09 Posted In Edit This 0 Comments »

Urasc Femeia din mine
care nu stie sa zambeasca sa vorbeasca sa rada
ea tace
si crede ca tacerea o face
Mai Frumoasa.

[...Sarmanii oameni tineri! oamenii tineri au sufletele facute tandari, viata le calca pe inimi ca pe niste frunze ingalbenite in mai...]

Declaratie de Dragoste

15:18 Posted In Edit This 7 Comments »

Insomnia...nu, nu e numele unui club de fitze, nici al unui film american de prost gust...mai degraba e al unei comedii negre de scurt metraj ce ruleaza cand vrea ea, cand i se pune pata! Ce sa mai vorbim; i s-a pus pata, iar acum nu mai vrea sa plece si PACE! Sta aici cu scenariul proptit in fata ochilor mei si asteapta decizia finala... i se va permite sa isi duca regia la bun sfarsit sau nu... iar daca stau sa ma gandesc mai bine - habar n-am ce sa fac - paradoxal ca nu stiu, nu?

Da' de unde....paradoxul e ca ma asteapta pe mine sa decid. Tocmai imi sopteste ca am 2 posibilitati; hahaha....intotdeauna ai 2 posibilitati( ca doar celelalte dispar prin eliminare).

1. Sa stau ca proasta in fata laptop-ului, incomod cu fundul pe scaun scriind in ideea de a ma "elibera" de monstruleti.

2. Sa ma arunc in pat...ca si asa azi il am numai pt mine. Sa inchid ochii si sa ma prefac ca vizez la fat-frumos, care de fapt nu exista...

Ia stai asa.....si ce daca nu exista?....E mai dulce oniricul decat realitatea apasatoare, asa ca schimba-ti Scenariul Draga, ma plictisesti... Asta Daca Vrei Sa Te Mai Vreau:D

P.S. Stii, candva te iubeam..prea mult chiar. Azi...cred ca iti sta minunat langa Ea, la fel de plictisitoare ca si tine. Ah...si daca ti-ai fi schimbat scenariul la timp....

Inceput de Ieri...

14:06 Posted In Edit This 1 Comment »

Inecputul e intotdeauna dificil...am mai spus asta o data...
prima oara a fost neincapator de tradus in cuvinte, a fost ca o ploaie calda de vara, cu senzatii dumnezeiesti, cu fioruri si fluturi in stomac( ca cei ai indragostitilor) ;si asta datorita sentimentului suprem - la un "nivel superior-avansat" as putea spune - ce se exercita in toata puterea sa pe intreaga suprafata principala de sprijin...Iubirea. Era: singuratate, goliciune, plinatate, putere, feminitate, amor, inima arzand, trup transpirat, maini nesigure, maini pline de dorinta, buze insangerate...insangerat...pielea ta, pielea mea - aceeasi, priviri rapide pe sub pleoape ca sa nu trezesca visarea...visarile noastre , atingerea ca de gheata ce aducea cu sine cate un fior, si finalul profund de o liniste, liniste, liniste... in plinatatea senzatiilor posibile, in plinatatea trairilor irepetabile si irecuperabile... Si trezirea din vis. Minciuna, durere, suferinta, gol, gol, gol...
Gol... si albul paginii neumplut . Acum albul vietii neumplut ... si cand ma gandesc ca puteai sa-l umpli tu...Prea tarziu. Asta a fost IERI!

De la inceput ' (prim)

13:56 Posted In Edit This 2 Comments »
Incep sa-i inteleg pe cei ce se retrag. Dintr-o data te trezesti in fata foii virtuale de hartie, alba, care abia asteapta sa o mazgalesti cu cerneala gandurilor tale si iti dai seama ca....nu ai ce sa scrii.
Poti incepe cu banalitati, chiar asta faci si incerci sa-ti dai seama de ce... de ce le-ai scris !?! De ce nu ai tacut, de ce nu te-ai putut opri ... de ce nu te-ai oprit la timp.
Incerci sa depeni amintiri si nu reusesti decat cu o parte din ele, brusc simti cum pierzi controlul si ....iata...acum scrii iar in nestire...toate sunt gandurile si amintirile tale inchise intr-un turn de fildes al vocilor surde.
Incepi de undeva si te trezesti aruncat in sfere indescifrabile, inaccesibile ... ca vechile si propriile ganduri. Fara sa vrei te izbesti de ziduri din ce in ce mai tari...in loc sa te descarci(ce purificare, adevarat proces al constiintei.....catharsis) te adancesti si mai mult si ....parca te dor mai mult acum amintirile. Dar totusi continui...nu te lasi batut....Bravo!Ai reusit!De azi si pana la urmatoarea decadere poti fi fericit...

De la inceput...

13:48 Posted In Edit This 0 Comments »
Inceputul e intotdeauna dificil...ti se impleticesc, parca, literele unele in altele, degetele o iau inaintea cuvintelor si nu tin pasul cu aglomeratia de ganduri de iti vin in minte... Ce greu e sa adaugi culoare foii albe de hartie, si cu toate acestea te trezesti dintr-o data ca scrii in nestire, insiruind cuvinte dupa cuvinte, dupa cuvinte....