"Am ajuns sa cred ca fericirea nu-i o treaba pentru pamânteni. Si i-am spus cunoastere unei brume zilnice, molipsitoare care nu era de fapt decât nehotarâre." (Felix Grande) Dorinte.Imposibilitate.Nevralgie.IAR. Stare de NU..NU..Nu sunt eu. Incerc sa schimb... Incerc sa merg, sa urc, sa urc, sa urc...tot mai sus.Stiu ca pot! (P.S.E greu de una singura!) Incerc sa schimb... Vreau doar sa fiu fericita. As fi fericita daca ar fi si ceilalti fericiti. (P.S.Stiu ca TU esti fericit...ah, si TU...) Inca iubesc(iubirea e complexa, iubesc in multe feluri:) Da, asta chiar ma face sa fiu fericita. Va multumesc!
Nu-mi cere intelegere cand toate ale tale sunt neintelese, voi mai trece pe aici fara trambite, fara lautari, zilele vor fi la fel de numarate precum clipele schimbarii la fata, voi pune atunci verdictul fara a lasa lacrimile sa-ti vindece ranile. Prea profunda ti-a fost neintelegerea iar eu prea aproape greselii.
îţi scriu pentru că mi-e dor.
pentru că munţii nu s-au mişcat din loc şi nu s-a anunţat nici o eclipsă de soare aşa credeam cândva, mai stii? îţi scriu pentru că trebuie să înţelegi
cum timpul îţi păstrează amprentele cum toamna asta s-a adunat în mine
ca un morman de gunoaie şi eu nu mai am destul suflet să îi dau foc. oare cum se asortează venele tale cu felul meu de-a iubi?
caut norocul în culoarea frunzelor de parcă aramiul lor ar fi singurul vis care mai poate trăi lângă mine.
nopţile se lungesc ca un şarpe lipicios
le trăiesc de la răsărit spre nicăieri ghemuită în vise cu tine.
îţi scriu pentru că am crescut o dată cu tine iar delirul începe întotdeauna acolo unde se spulberă un zid în care am fi putut crede până la moarte pentru iluzii, pentru neant, pentru tot ce ne-am dorit să fim uite-mă prinsă în aceeaşi lumină, încă mai port în braţe veşnicia pe care mi-ai promis-o cândva
îţi scriu pentru că mă trezesc nopţile plină de spume ca un epileptic şi nu e nimeni aici să mă ajute să nu-mi înghit limba.
pentru că vreau să ştii toate astea şi da, încă aş face schimb de vieţi cu tine.
nu spun nimic doar ca respiratia mea are ritmul noptii de atunci sacadata pe alocuri lina pe altele ca toamna care ne acopera foile galbene ale zilelor nu mai am cerneala nu mai am soa re.
